Blestem de mama

Colecia romanelor scriitoarei Mara Popescu-Vasilca ne ofer i de data aceasta o mostr de epic realizat exemplar. Început la persoana a I-a singular, cartea suscit înc de la primele pagini interes pentru lectur despre mântuirea prin dragoste. La grania dintre viä i moarte, personajul principal, un brbat trecut prin multe, cutreier acea parte a oräului care îi provoac cel mai mult team. E hotrât s termine cu viäa i tocmai aici, pe podul pe care tlpile lui pesc cu înfrigurare. O cohort de nluci îl însöesc în plimbarea nocturn i-l îndeamn, fie s se arunce de pe pod, fie s-i revin i s se trezeasc din starea aceea deplorabil. Tot trecutul îi ptrunde cu zgomot în ochi i-n auz i parc e czut într-o capcan din care se zbate zadarnic s ias. Atmosfera este redat cu mult talent narativ. Pân i fundalul muzical este în ton cu starea de confuzie i nelinite a personajului. O fin investigäie psihologic asupra lui, atest talentul de necontestat al autoarei:"M reazem de parapet, îmi iau capul în mâini acoperindu-mi urechile, simt c-nebunesc la gândul c o s mor i eu disperat i singur ca el, dar vorbele îmi ajung printre degete. Ani de zile am fredonat la infinit aceast blestemat arie, pus pe note, un urlet de fiin omeneasc de nestvilit, "E muoio disperato!" Pendularea aceasta între team i disperare, este constanta brbatului, ajuns pe pod în plin noapte pustie: "Aria asta, stafia, mäina, podul macabru i eu..." Se zice c în preajma morii, omul iubete viäa cu putere, äa cum poate, nu a fcut-o pân atunci. Dar, se pare c destinul a pus stpânire pe viäa personajului. Un joc de umbre i nluci sporete starea de angoas. Pe deasupra i un sinucigä, într-un gest de disperare, se arunc de pe parapetul de crmid, luându-i adio de la viä, dup ce äteptase un semn de la o persoan iubit, care s-l împiedice. Într-un fel, anticipeaz ceea ce avea s urmeze. O demonsträie pe viu despre distana infim dintre viä i moarte. Trecerea dincolo e i un act de curaj i unul de läitate maxim. Depinde care dintre ele câtig. Victim i clu în aceeäi msur. Real i supranatural se amestec în viziunile brbatului care, din pricina condiiei lui precare, din cauza foamei, frigului, emöiei, sinucigäului care-i curmase viäa de pe pod, imaginile devin hiperbolice:"Oricum m simt urmrit de multe gânduri negre cu care trebuie s m lupt. Stafia, sigur era parte din mine. Sttea acolo ca s m ajute, s m eliberez de trecut, prea tia multe. Acest trecut care-mi d o mare încrctur negativ emöional". Cu toate aceste gânduri, omul depete momentul, depete criza suicidal i se smulge brusc din locul care îl inea cu ghearele. E ca o eliberare, ca o evadare din moarte i o reîntoarcere la viä. i cu cât a fost tentäia mai mare, cu atât acum se prinde de balustrad mai vârtos, ca într-o disperare i o primejdie grozav.